Relaţii bilaterale

Relaţii culturale

Scurt istoric al relaţiilor culturale

Legăturile culturale între ţările române şi unele state germane au existat încă cu mult înaintea stabilirii relaţiilor politice. La 1714 Dimitrie Cantemir a fost membru al Academiei din Berlin. La cererea acestei academii, domnitorul moldovean a scris atât "Istoria imperiului otoman", cât şi "Descriptio Moldaviae". Pentru cunoaşterea limbii şi literaturii germane, transilvăneanul I. Molnar-Piuariu a întocmit la 1788 un manual germano-român: "Deutsche-Wallachische Sprachlehre", iar I. Budai-Deleanu un dicţionar germano-român.

O dată cu începutul secolului al XIX-lea, influenţa culturii germane şi în special a literaturii se fac tot mai simţite în ţările române, lucru marcat în prima perioadă de apariţia unor traduceri şi adaptări din literatura germană. Dinicu Golescu în cartea "Însemnarea călătoriei" este puternic impresionat de cele văzute în Austria şi Germania, Gheorghe Lazăr cunoaşte filosofia lui Kant, iar Eliade Rădulescu va fi influenţat de sistemul filozofic al lui Hegel, pe care încearcă să îl expună succint în "Echlibrul între antiteze".

Iancu Văcărescu a tradus "Grădinarul orb" de Kotzebue, Hrisoverghi şi Câmpineanu au tradus "Don Carlos" şi "Hoţii" de Schiller, iar Gavril Munteanu a tradus în 1842 cartea "Suferinţele tânărului Werther" a lui Goethe. În baladele lui Dimitrie Bolintineanu se resimte influenţa lui Uhland şi Bürger, iar Alexandru Odobescu îşi elaborează celebrul său "Pseudokineghetikos" în genul lui "Laocoon" de Lessing.

Totodată, mulţi tineri români proveniţi din rândurile boierimii sau ale burgheziei şi-au făcut studiile la universităţile germane. Printre aceştia se numără: Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Petre Carp, Theodor Rosetti, Vasile Pogor ş.a. La îndemnul profesorilor săi, Mihail Kogălniceanu a scris unul dintre primele studii în limba germană despre limba şi literatura românească: "Rumänische oder wallachische Sprache und Literatur". Referindu-se la profesorii săi din Berlin, în cadrul unui discurs rostit la Academie spre sfârşitul vieţii, Kogălniceanu declara următoarele: "Mulţumită contactului meu cu atâţia bărbaţi însemnaţi ai Germaniei am avut fericita ocazie şi putinţa de a-mi îmbogăţi mintea cu ideile reformatoare ce inspirau atunci înaltele inteligenţe ale Germaniei. Dragostea mea pentru patria română şi spiritul liberal care m-a însufleţit în toate actele vieţii mele le datorez Universităţii din Berlin, care mi-a devenit un exemplu prin dragostea ei pentru patria germană."

Aproape toţi promotorii Junimii făcându-şi studiile în Germania, au încercat după întoarcerea în ţară să introducă spiritul critic în literatura românească. După exemplul german, au militat pentru revizuirea valorilor spirituale, pentru introducerea unui simţ al proporţiilor şi o cunoaştere a realităţilor româneşti.

Deschiderea Congresului European de Poliţie la Ambasada României la Berlin

21.02.2017

Luni, 20 februarie 2017, Ambasada României la Berlin a găzduit pentru a zecea oară consecutiv un eveniment de deschidere a…

Drumul european- 500 de ani de Reformă - „info-autobuzul” ajunge la Sibiu

30.01.2017

Vineri, 27 ianuarie 2017 autobuzul cu informații despre Reforma lui Martin Luther a ajuns în punctul cel mai estic de pe…

România la Târgul internaţional „Săptămâna Verde“ din Berlin (20-29 ianuarie 2017)

25.01.2017

România participă la cea de-a 82-a ediţie a „Săptămânii Verzi” (Grüne Woche), cel mai important târg internaţional …

Cultura memoriei în dialog – marcarea Zilei Unirii Principatelor Române

25.01.2017

Ambasada României la Berlin a marcat ziua de 24 ianuarie, sărbătoarea Zilei Unirii Principatelor Române prin organizarea…